Pas după pas, lăsam în urmă pădurea și vântul rece își făcea simțită prezența. Îl lăsam să îmi bată direct în față, cuprinsă de uimire în fața peisajului ce mi se arăta. Pentru câteva momente m-am oprit și am încercat să cuprind și verdele viu al copacilor rămași în urmă și stâncile aspre, îmbrăcate în zăpadă care mi se deschideau în cale.

Ziua a început să se micșoreze iar dimineața e tot mai frig, e clar că încet-încet se va instala vremea de stat la gura sobei și depănat amintiri sau nu…!