luni, ianuarie 17, 2022

LIONHEART 2020 – O ÎNTRECERE CU DEMONI, CU SINE ȘI CU “PRIETENI”

3000 de metri. Mă uitam la balizele alea, ultimele două parcă erau în Turcia, așa de departe păreau.
More

    CÂND ÎNCEPEM SĂ URÂM DOUĂ ROȚI

    De mai bine de un an mă gândesc să-mi completez studiile și să iau și categoria A a permisului de conducere, cea pentru motociclete. Pe de-o parte, din cauza traficului din Bucureşti şi a orelor pierdute fără rost în maşină. Pe de altă parte, pentru că simt o atracţie ciudată către orice activitatea ce necesită un echipament elaborat, care te face să pari că ştii ce faci – pasionaţii de scuba-diving ştiu despre ce vorbesc.

    Bineînţeles, la fel ca în cazul lecţiilor de schi, şi cursurile pentru şcoala de şoferi sunt amânate pe termen nedefinit din motive pe care nici eu nu mi le pot explica prea bine. Dar în serile în care stau cu tableta în faţă şi citesc sau urmăresc diferite review-uri pentru diferite modele de motociclete un singur gând se repetă cumva obsesiv – când începem să urâm două roţi, în trafic?

    AM AVUT UN CURS INTENSIV DE MERS PE DOUĂ ROŢI, PENTRU CĂ TATA NU A VRUT SĂ MĂ LASE SĂ MĂ ÎNTORC CU LACRIMI ÎN OCHI ACASĂ

    Pentru orice copil, ziua în care primeşte prima bicicletă şi iese cu ea în jurul blocului, este un moment care rămâne întipărit în memorie. Eu chiar şi acum pot să îmi aduc aminte de cei 50 de metri pe care i-am făcut cu bicicleta cu roţi ajutătoare, până ca unul dintre braţele roţilor să se rupă. Moment în care am avut un curs intensiv de mers pe două roţi, pentru că tata nu a vrut să mă lase să mă întorc cu lacrimi în ochi acasă.

    Ţin minte şi când mi-a eliminat frâna spate pentru că blocam roata la orice oprire, dar şi când am rupt cadrul după ce am sărit cu bicicleta cele două trepte de la aprozarul de lângă bloc. Prima bicicletă este prima experienţă din viaţă cu viteză, cu echilibrul, cu dorinţa de explorare. Este mijlocul prin care te poţi îndepărta pentru prima oară la mai mult de 50 de metri de casă şi cel care îţi oferă prima responsabilitate. Nu de alta, dar trebuie să o speli înainte să intri în casă sau măcar să o ştergi.

    Prima bicicletă m-a învăţat să strâng şi să desfac şuruburi, legi elementare de fizică (ale căror urme le voi purta pe corp până la sfârşitul vieţii) şi m-a transportat către şi de la şcoală până la finalul liceului. Şi sunt sigur că nu am fost singurul care a făcut aşa.

    DIN MOMENTUL ÎN CARE NE URCĂM LA VOLAN, CĂPĂTĂM O URĂ VISCERALĂ PENTRU CEI CARE SE DEPLASEAZĂ PE DOUĂ ROŢI

    Şi, totuşi, de îndată ce împlinim 18 ani şi putem să ne luăm permis de conducere, în creierul nostru pare că se întâmplă ceva. Poate pentru că permisul de conducere este prima dovadă palpabilă, pe care o câştigăm prin examen auto, că suntem adulţi. Sau poate pentru că o maşină ne oferă libertate şi independenţă mult mai mari decât o bicicletă a făcut-o până atunci.

    Cert este că din momentul în care ne urcăm la volan, căpătăm o ură aproape viscerală pentru cei care se deplasează pe două roţi în jurul nostru, fie că sunt biciclişti sau motociclişti. Îmi aduc aminte şi acum una din primele mele experienţe cu bicicleta în Bucureşti, înainte să am maşină. Aproape de Arcul de Triumf, un puşti aproape de-o seamă cu mine, dar la volanul unui S-Class, mi-a blocat calea şi mi-a zis să mă urc pe trotuar. Un moment care mi-a rămas întipărit în minte la fel ca prima plimbare, cu roţi ajutătoare.

    DACĂ S-AR FI URCAT DIN NOU PE EA, ŞI-AR FI ADUS ŞI EL AMINTE DE ACEA ZI ŞI NU M-AR FI BLOCAT

    Îmi place să cred că şi acel puşti nu a avut toată copilăria lui S-Class. Că la un moment dat şi tatăl lui l-a învăţat să meargă pe bicicletă (probabil un mountain-bike cu 18 viteze, copiii anilor ‘90 ştiu despre ce vorbesc, dar nu asta e ideea). Şi că dacă s-ar fi urcat din nou pe ea, şi-ar fi adus şi el aminte de acea zi şi nu m-ar fi blocat. Şi că toţi cei care ne înjură în trafic şi se supără că le luăm din benzi pentru piste le cumpără copiilor lor biciclete şi învaţă să meargă pe ele în după-amieze însorite.

    Şi sper ca acei copii să nu uite acele prime pedale date singuri, fără ajutor, în momentul în care îşi iau permisul de conducere şi se urcă la volan.

    Răzvan Lupuhttps://www.sportid.ro
    Dependent de sport de la vârsta de 4 ani. Practicant de înot de performanță până la 20 de ani. Acum, sportiv amator de ocazie (rară). Mereu hotărât că ”iarna asta învăț să schiez”.

    Recente

    SportGuru şi Garmin România sponsorizează atleţii Federaţiei Române de Atletism cu ceasuri multisport Garmin

    24 de atleți ai Federației Române de Atletism cu înalte performanțe, alergători montani și de pistă, sunt sponsorizați de Garmin România și SportGuru,

    O lume nouă se dezvăluie celor dispuși să o descopere la pas

    Pas după pas, lăsam în urmă pădurea și vântul rece își făcea simțită prezența. Îl lăsam să îmi bată direct în față, cuprinsă de uimire în fața peisajului ce mi se arăta. Pentru câteva momente m-am oprit și am încercat să cuprind și verdele viu al copacilor rămași în urmă și stâncile aspre, îmbrăcate în zăpadă care mi se deschideau în cale.

    Running back to life – Azuga Trail Race 2021 powered by JYSK

    Ziua a început să se micșoreze iar dimineața e tot mai frig, e clar că încet-încet se va instala vremea de stat la gura sobei și depănat amintiri sau nu…!

    Jocurile olimpice de vară 2020 – cifre, picături de sudoare și curiozități

    Chiar dacă nu ești pasionat de sport, tot găsești ceva cu care să vibrezi când e vorba de unul dintre cele mai...

    RECOMANDĂRI

    Chiar dacă sezonul la biciclit s-a deschis de ceva timp, dependența de virtual cycling este incurabilă și încă mă încăpățânez să-mi închid temporar abonamentul pe platforma de ciclism virtual.
    Nu îi cred pe oamenii care spun că atunci când aleargă sau merg cu bicicleta se simt eliberați de grijile cotidiene.
    Mulți dintre noi visează la acel moment când vom lăsa în spate viața agitată de la oraș, ca să ne urmăm cu adevărat visul.

    Abonare la newsletter

    Intră în clubul SportID. Te așteaptă noutăți, oferte și multe surprize.