Se spune că obiceiurile bune se învață acasă. Sau în copilărie.
La mine nu a ținut asta. Cu părinți care nu își vedeau capul de treabă și o librărie la colțul blocului, s-ar spune că am fost, cu succes, ceea ce se numește șoarece de bibliotecă.
Credeam că nu voi alerga vreodată, decât dacă mă urmărește vreun inamic năpraznic. Nici prin cap nu îmi dădea că cineva ar face asta, de bună voie.
Păi cum? Sunt oameni care aleargă de plăcere?
Ah, asta am aflat mai târziu. Mult mai târziu. Până atunci însă, nimic. Nimic.
Știu că nu toți sunt ca mine, însă statisticile publicate anul acesta de către INS arată că doar 11,6% dintre românii de peste 15 ani fac săptămânal sport, iar 43% dintre copiii până în 14 ani nu practică nici un sport.
Cu aceste cifre în gând, mi-am dat seama că de noi depinde cât de sănătoși și activi vor fi copiii noștri. Și mi-am propus să aflu care este secretul de la nimeni alta decât Oana Solomon, mămică a două domnișoare care m-au întrecut cu grație pe un traseu în Bucegi. (A se citi, au trecut zburdând).
Oana Solomon, mămică, sportivă, om de carieră
Cine nu o cunoaște pe Oana trebuie să o facă, pentru că este pasionată de drept și de mișcare, coordonează departamentul juridic al unei multinaționale și, împreună cu soțul ei, a creat organizația People for Sport, prin care încurajează oamenii să facă mișcare și să ducă un stil de viață sănătos.
Spune despre ea că a cochetat mereu cu sportul, în copilărie.
“Ca orice fată născută în era de aur a gimnasticii românești, am visat să devin gimnastă. La un moment dat, am cochetat cu atletismul, dorind să devin un Carl Lewis, pe care îl admiram foarte tare, iar asta m-a ajutat să mă îndrăgostesc de alergare. Mi-au plăcut munții de când mă știu. Am avut o pasiune nebună pentru baschet (mi se părea foarte cool) și pentru patine cu rotile. Pot spune că, deși nu am fost sportivă, am practicat mereu sporturi și am fost extrem de activă.”
Oana are două fetițe cărora le-a insuflat dragostea pentru sport. Merg împreună în drumeții, aleargă și le place să aibă un program plin. Ea crede că părinții sunt responsabili pentru opțiunile pe care le dau copiilor.
“Copiii trebuie expuși la sport. Iar asta este datoria părinților. Provocările vieții actuale ne fac statici. Tensiunea și rapiditatea cu care ne parcurgem zilele fac ca mișcarea să fie o necesitate. “
Sportul este o necesitate, nu un lux
Cursele pentru copii sunt o mare bucurie pentru Oana – are ocazia să promoveze sportul, care juniorilor le vine natural, într-o țară afectată de o rată mare a obezității infantile. Din păcate, participarea la curse scade odată ce crește vârsta: sunt mulți copii mici care aleargă și puțini dintre cei mai mari.
“Exemplul nostru, al părinților, este foarte important, dar și copiii ne pot insufla o nouă viziune. Ne-am putea inspira din aceste porniri naturale ale lor. Când sunt mici nu au nevoie de competiții. Dragostea pentru mișcare contează, nu competitivitatea. Sportul de performanță aduce o mare presiune asupra lor.”
Oana le explică mereu avantajele și dezavantajele fetelor ei, dar trebuie ca ele să aibă un drive intern și să își dorească asta.
Sportul este un manifest de sănătate și bucurie pe care fiecare dintre noi ar trebui să-l scriem
“Pe mine, și nu numai pe mine, sportul m-a învățat să fiu mai organizată și mai ordonată, să am mai multă încredere în mine, să îmi fac un plan și să-l urmez, să-l ajustez atunci când ceva nu merge, să fiu independentă și să apreciez ajutorul celor din jur. Activitatea fizică mă ajută să îmi mențin mobilitatea, echilibrul, forma fizică, să mă bucur mai mult, să înțeleg ce înseamnă un obiectiv. De aceea cred că orice copil trebuie să practice cel puțin un sport.”
Povestea de dragoste dintre Oana și alergare, scrisă de ea însăși este de găsit aici: https://www.sportid.ro/nascuti-pentru-a-alerga/.
