joi, mai 6, 2021

Stații de autobuz sportive la Cluj

În timp ce anul pandemiei COVID ne limita tuturor libertatea de mișcare, la Cluj se deschidea, în toamna 2020, un proiect experimental – Biletul de Sănătate - care îi încuraja pe oameni să facă sport în timp ce așteptau autobuzul, recompensându-le exercițiile fizice cu bilete de călătorie free.
More

    LA COTA 10.000, ALERGARE MONTANĂ PE MARILE ECRANE

    Documentarele sportive, altele decât cele cu și despre fotbaliști, au cunoscut o adevărată explozie în lumea cinematografiei în ultimii ani. Pelicule precum Icarus sau Free Solo nu numai că au fost vizionate de milioane de oameni din lumea întreagă, dar au fost și recompensate cu premii la gale de prestigiu. Succesul se datorează în mare parte regizorilor și producătorilor, dar și subiectelor prea puțin acoperite până acum în această formă.

    Nevoia pentru povești vizuale despre sport este mare și în România, motiv pentru care filmul La Cota 10.000 a debutat cu un succes neașteptat. Este un proiect de suflet al lui Radu Restivan, în care și-a pus la bătaie și corpul: “Ideea documentarului a apărut din dorința de a pune în evidență un sport atât de frumos, precum alergarea montană, totul în contextul munților Carpați, care reprezintă cea mai frumoasă parte din România.”

    Documentarul a fost filmat pe parcursul unei săptămâni, în Munții Retezat, Făgăraș, Bucegi, Ciucaș și Ceahlău. Un adevărat maraton montan atât pentru Radu, cât și pentru întreaga echipă de filmare: “Între alergări am condus aproape non-stop pentru a reuși să ne încadrăm în timpul disponibil. După ce am încheiat expediția și filmările, partea de studio a durat aproximativ două luni, timp în care s-a lucrat la montaj, colorizare, sunet, orchestrație, astfel încât să reușim să prezentăm filmul la Transylvania Mountain Festival, primul festival la care am dus acest proiect.”

    MULTE DINTRE ACELE IMAGINI AU FOST SURPRINSE CHIAR ÎN TIMP CE ALERGAM

    Efortul depus pentru a acoperi distanțe lungi într-un timp relativ scurt nu a fost singura provocare pentru echipă. Oricine a participat la un maraton montan sau chiar și unul pe șosea știe ce greu este să îți faci și un selfie pe traseu. Ori Radu și colegii săi au avut de filmat un întreg documentar: “Expediția a avut două aspecte foarte dificile. Primul, din punct de vedere al filmărilor, a fost acela de a reuși să facem turele într-un timp bun, dar și să reușim să surprindem întreaga aventură cu aparatele de filmat pe care le-am avut. Asta a presupus multe opriri în care a trebuit să pregătim dronele, să găsim momentul ideal pentru filmare, apoi să o luăm de la capăt. Am filmat și cu alte camere de acțiune pe munte, însă multe dintre acele imagini au fost surprinse chiar în timp ce alergam. În plus, a trebuit să fim tot timpul atenți la integritatea echipamentului de filmare, astfel încât la final de tură să ajungem cu el intact la sosire pentru a putea să o luăm de la capăt a doua zi. Al doilea aspect dificil a constat în logistica din spate: trebuia să facem ture lungi sau foarte lungi, apoi imediat după să filmăm interviurile cu personajele, iar după aceea să conducem până la următorul punct (uneori 100 kilometri, alteori distanțe mult mai lungi). Asta nu ar fi fost o problemă dacă dura două zile, însă la prima oră trebuia să începem o nouă tură a doua zi, motiv pentru care a trebuit să găsim puterea de a lua de la capăt timp de o săptămână.”

    ESTE IMPORTANT CA OAMENII SĂ ÎNȚELEAGĂ CĂ MUNTELE ESTE IMPREVIZIBIL

    Desigur, efectele nu au întârziat să apară. Atât Radu, cât și echipa de producție s-au confruntat cu dureri musculare și de articulații, pe lângă epuizarea fizică și psihică din cauza oboselii: “Timpul nu ne-a permis să ne plângem sau să căutăm scuze. Am avut o singură variantă, aceea de a merge mai departe.”

    Au fost, desigur și obstacolele naturale, care vin la pachet cu filmarea unui documentar la altitudine. Cea mai neprielnică vreme a fost în Munții Bucegi, unde vântul și ceața au limitat oarecum posibilitățile cinematografice: “Privind înapoi, chiar dacă mi-aș fi dorit vreme bună, este bine că am prins vreme rea într-una din zile, este important ca oamenii să înțeleagă că muntele este imprevizibil și trebuie să fim pregătiți pentru orice tip de context.”

    MI-AȘ DORI SĂ ÎL VADĂ CÂT MAI MULTĂ LUME

    Dacă alergarea montană nu mai are nici un secret pentru Radu, lumea cinematografiei este un domeniu pe care abia așteaptă să-l aprofundeze. Mai ales că prima încercare este una extrem de reușită, dacă ținem cont că producția a fost deja selectată la mai multe festivaluri: “Toată această experiență mi-a dat ocazia să înțeleg ce înseamnă cu adevărat munca din spatele unui film. Acum, când filmul este gata, sunt extrem de fericit că a fost premiat la Transylvania Mountain Festival și că suntem în selecția oficială pentru Alpin Mountain Film Festival, evenimente de mare prestigiu în România, care reunesc producătorii locali de film, dar și producători internaționali. În prezent, filmul se află în proces de jurizare la o multitudine de festivaluri de profil din întreaga lume, iar în următoarele luni vom primi rezultatele și sperăm să putem duce cât mai departe povestea alergării montane din România. Singurul lucru pe care îl regret în prezent este acela că nu putem face public documentarul, mi-aș dori să îl vadă cât mai multă lume, doar că festivalurile de film au o regulă care nu permite difuzarea publică până în momentul în care se face jurizarea, așadar vom mai aștepta până în a doua jumătate a lui 2021 pentru a-l pune la dispoziție către publicul larg.”

    Este foarte posibil ca atunci când publicul larg va vedea documentarul, Radu să lucreze la următorul proiect, pe care îl are deja conturat în minte: “Se spune că pofta vine mâncând, iar în cazul acesta cred că pofta de produs filme se face filmând. Procesul în sine este unul extrem de meticulos și de durată, implică o mulțime de factori (personaje, staff de producție, echipă de distribuție etc.), pot să spun că m-a epuizat, însă deja mă gândesc la un viitor proiect care deja prinde contur. Aș îndrăzni să fac o comparație cu lumea curselor de anduranță, când la final de ultramaraton juri că nu mai faci asta niciodată, iar a doua zi începi să cauți următoarea provocare. Aș vrea să mulțumesc întregii echipe de producție din spate: personajele care au apărut în film (Denisa Dragomir, Petronela Tabalae, Bogdan Ioniță, Ciprian Tiron, Eduardo Gomes), staff-ului de producție (Dan Petru – regie, Adrian Crapciu – fotografie, Alexandru Suciu – muzică și orchestrație, Florin Ivan – co-producător, Bogdan Trestianu – 360 editor), oamenilor care ne-au susținut în expediție (Larisa Radu, Dorin Georgescu), prietenilor care au făcut subtitrarea în română și engleză (Karina Han, Horia Vasilief), cât și tuturor oamenilor de brand care au crezut în acest proiect și ne-au susținut financiar pentru a crea un film în adevăratul sens al cuvântului.”

    Trailerul La Cota 10.000 poate fi văzut și aici, iar pentru detalii legate de data de lansare, urmăriți pagina de facebook a lui Radu.

    Recente

    Stații de autobuz sportive la Cluj

    În timp ce anul pandemiei COVID ne limita tuturor libertatea de mișcare, la Cluj se deschidea, în toamna 2020, un proiect experimental – Biletul de Sănătate - care îi încuraja pe oameni să facă sport în timp ce așteptau autobuzul, recompensându-le exercițiile fizice cu bilete de călătorie free.

    These Boots Are Made For Walking 202,1k. Povestea celor 202,1 kilometri parcurși în 48 de ore la Humans Walkathon

    Pe 19 martie s-a dat startul celor mai altruiști pași la Humans Walkathon, o călătorie caritabilă dedicată strângerii de fonduri pentru copiii din Autism Voice.

    ROBERT GLINȚĂ, ÎN LINIE DREAPTĂ CU PREGĂTIREA PENTRU JOCURILE OLIMPICE

    După dezamăgirea anulării competiției din Japonia din cauza pandemiei și infectarea cu noul coronavirus la finalul lui 2020, lucrurile au revenit pe făgașul normal în 2021 pentru Robert Glință.

    LIONHEART 2020 – O ÎNTRECERE CU DEMONI, CU SINE ȘI CU “PRIETENI”

    3000 de metri. Mă uitam la balizele alea, ultimele două parcă erau în Turcia, așa de departe păreau.

    RECOMANDĂRI

    Când au avut curaj să pună bazele unui club de baschet, în 2019, Florentina Uță și Cecilia Ionescu nu s-au gândit nici...
    Vă mai amintiți cum a început totul? 16 martie 2020. Pentru mulți dintre noi s-a transformat în prima zi dintr-o nouă viață.
    Povestea începe cu mulți ani în urma. Eram prin liceu, abia intrată într-o gașcă faină de oameni veseli și dornici de aventură, ca de altfel toți copiii în preajma acelei vârste.

    Abonare la newsletter

    Intră în clubul SportID. Te așteaptă noutăți, oferte și multe surprize.