duminică, august 1, 2021

Lungul drum al căutării către yoga

Ioana este cunoscută de multă lume pentru orele de yoga inspiraționale, uneori transpirate, alteori relaxante pe care le predă în sală și, în ultima vreme, mai mult online, că așa cer timpurile.
More

    PIERDUT ÎN “NO BIKE’S LAND”

    Îmi place să cred că sunt genul de om care nu pică ușor în capcane de marketing. De asemenea, cei care mă cunosc, știu că nu sunt un fashionist, ci prefer oricând lucrurile practice. Dovezi pentru aceste două afirmații sunt telefonul schimbat după cinci ani, doar pentru că bateria nu mai rezista mai mult de cinci ore în stand-by și perechea de bocanci Salomon, care este pe cale să își sărbătorească cel de-al zecelea an în compania picioarelor mele. Toate acestea sunt completate de faptul că detest să fac cumpărături. De orice fel.

    Iată, însă, că începutul lui 2021 mă prinde într-o postură cu care nu m-am confruntat niciodată și care mă obliga să analizez oferte, prețuri în raport cu calitate și tehnologii de ultimă generație. Pentru prima oară în viața mea sunt bikeless. Motivul pentru care am ajuns în această postură este o realitate pe care până de curând credeam că pot să o ignor la infinit – îmbătrânesc. Nu grav, dar suficient cât să nu mai pot compensa atât de ușor o super bicicletă luată la un super-preț, dar cu un cadru de mărimea 60.

    Astfel, ieșirile pe șosea din ultimii doi ani au devenit o luptă între dorința inimii de a pedala și conștientizarea faptului că după 20-25 de kilometri voi începe să sufăr dureri de spate îngrozitoare, care vor culmina cu amorțirea completă a piciorului stâng. Am încercat toate trucurile și soluțiile posibile, de la coborârea șeii, la schimbarea poziției pe ghidon a comenzilor sau rotirea ghidonului pentru a reduce reach-ul. Nimic nu a funcționat și toate au dus către concluzia că trebuie să îmi caut o bicicletă pe măsura mea, adică un cadru de dimensiunea 52 sau 54.

    Prin urmare, la începutul anului m-am despărțit de prima cursieră cu cadru de carbon din viața mea și am început să-i caut înlocuitor. Iar pentru un om care urăște să facă cumpărături și este marketing-sceptic, acest lucru se dovedește extrem de dificil. Ciclismul este unul dintre sporturile cu cea mai puternică dezvoltare din ultimii ani, iar industria face tot posibilul să profite de pe urma acestui boom. Nișe peste nișe peste nișe, atât pentru șosea cât și pentru MTB, afirmații despre rigiditate, aerodinamicitate, confort și nu în ultimul rând, look. Câte o bicicletă pentru toți, pentru toate condițiile, anotimpurile, suprafețele sau gradele din termometre. Însă nici una pentru mine.

    Ca toți ceilalți din tribul meu, al cicliștilor, și eu mă visez cucerind Alpii precum Hirschi sau străbătând câmpurile Flandrei precum Cancellara. Spre deosebire de mulți, sunt foarte conștient că pentru a o face nu am nevoie de cea mai ușoară, aerodinamică sau confortabilă bicicletă. 16 ani de înot de performanță au fost suficienți pentru a-mi epuiza spiritul competitiv și de a-mi permite acum doar să mă bucur de concursuri în ritmul și condițiile mele. Iar pentru asta am nevoie de ceva ce nu pare să se mai fabrice.

    Exagerez, desigur. Însă nu atât de mult pe cât credeți. Orice drum din lume poate fi străbătut cu cea mai de rând bicicletă. Dar când am zis că nu pic în ușor în plase de marketing, nu am spus că sunt imun. Prin urmare, mi-am stabilit câteva criterii care să mă ajute să-mi găsesc noul armăsar: cadru clasic, chiar și din oțel, fără geometrii aero sau ultra-ușoare, cablare internă, frâne clasice, nu pe disc, pipă și ghidon separate, nu cockpit integrat și echipare 105 sau echivalentul.

    Deloc pretențios aș spune eu, foarte ar spune producătorii. În primul rând, nu prea mai găsești biciclete fără frâne pe disc. Sau dacă le găsești, nu au echipare 105. În al doilea rând, cadrele, majoritatea din carbon sau aluminiu, sunt ori foarte aero, ori foarte ușoare, pe când eu caut foarte normale (două triunghiuri unite la baze). Am crezut că soluția sunt cadrele de oțel, dar surpriză, au devenit extrem de rare. Și pentru că sunt extrem de rare, se construiesc doar manual, la comandă. Adică în traducere liberă – au prețuri exorbitante.

    Iată-mă așadar captiv în no bike’s land, căutând ceva ce pare să nu existe. O situație care îmi provoacă un adânc disconfort psihic, mai ales că primăvara bate la ușă și chemarea șoselei va începe să se facă auzită. Sper ca până atunci să îmi găsesc unicornul și să apuc să-l îmblânzesc.

    Răzvan Lupu
    Răzvan Lupuhttps://www.sportid.ro
    Dependent de sport de la vârsta de 4 ani. Practicant de înot de performanță până la 20 de ani. Acum, sportiv amator de ocazie (rară). Mereu hotărât că ”iarna asta învăț să schiez”.

    Recente

    A different kind of challenge, Teleferic Challenge Road Grand Tour

    Pentru unii RGT nu mai are nevoie de nicio prezentare, lor le este suficient calendarul competițional actualizat.

    Corcova Trail Race – un concurs 5 în 1

    Ar putea părea o discuție premergătoare unui bal mascat și totuși nu e în totalitate neadevărat.

    Low sugar & high energy team Changing Diabetes

    Vă amintiți călătoria bolului alimentar? În tractul digestiv, carbohidrații ingerați sunt transformați în glucoză care e apoi absorbită în fluxul sanguin prin intestinul subțire.

    Cui îi pasă de Sibiu Cycling Tour când avem Turul Franței?

    Pe repede înainte că s-a terminat Sibiu Cycling Tour și nu am celebrat și noi cum se cuvine acest eveniment major din partea asta a Europei, dar nu numai.

    RECOMANDĂRI

    Ar putea părea o discuție premergătoare unui bal mascat și totuși nu e în totalitate neadevărat.
    Mulți dintre noi visează la acel moment când vom lăsa în spate viața agitată de la oraș, ca să ne urmăm cu adevărat visul.
    Cu 10 zile înainte să se încheie cel mai hulit an pe care l-am cunoscut, m-am tuns.

    Abonare la newsletter

    Intră în clubul SportID. Te așteaptă noutăți, oferte și multe surprize.