fbpx
joi, decembrie 1, 2022

#POVEȘTIDEOAMENIMARI – VIAȚA DE TRIATLONIST AMATOR ȘI NOMAD

Ce au în comun viața de triatlonist amator cu cea de nomad? La o primă vedere pare că nimic nu face ca...
More

    PIERDUT ÎN “NO BIKE’S LAND”

    Îmi place să cred că sunt genul de om care nu pică ușor în capcane de marketing. De asemenea, cei care mă cunosc, știu că nu sunt un fashionist, ci prefer oricând lucrurile practice. Dovezi pentru aceste două afirmații sunt telefonul schimbat după cinci ani, doar pentru că bateria nu mai rezista mai mult de cinci ore în stand-by și perechea de bocanci Salomon, care este pe cale să își sărbătorească cel de-al zecelea an în compania picioarelor mele. Toate acestea sunt completate de faptul că detest să fac cumpărături. De orice fel.

    Iată, însă, că începutul lui 2021 mă prinde într-o postură cu care nu m-am confruntat niciodată și care mă obliga să analizez oferte, prețuri în raport cu calitate și tehnologii de ultimă generație. Pentru prima oară în viața mea sunt bikeless. Motivul pentru care am ajuns în această postură este o realitate pe care până de curând credeam că pot să o ignor la infinit – îmbătrânesc. Nu grav, dar suficient cât să nu mai pot compensa atât de ușor o super bicicletă luată la un super-preț, dar cu un cadru de mărimea 60.

    Astfel, ieșirile pe șosea din ultimii doi ani au devenit o luptă între dorința inimii de a pedala și conștientizarea faptului că după 20-25 de kilometri voi începe să sufăr dureri de spate îngrozitoare, care vor culmina cu amorțirea completă a piciorului stâng. Am încercat toate trucurile și soluțiile posibile, de la coborârea șeii, la schimbarea poziției pe ghidon a comenzilor sau rotirea ghidonului pentru a reduce reach-ul. Nimic nu a funcționat și toate au dus către concluzia că trebuie să îmi caut o bicicletă pe măsura mea, adică un cadru de dimensiunea 52 sau 54.

    Prin urmare, la începutul anului m-am despărțit de prima cursieră cu cadru de carbon din viața mea și am început să-i caut înlocuitor. Iar pentru un om care urăște să facă cumpărături și este marketing-sceptic, acest lucru se dovedește extrem de dificil. Ciclismul este unul dintre sporturile cu cea mai puternică dezvoltare din ultimii ani, iar industria face tot posibilul să profite de pe urma acestui boom. Nișe peste nișe peste nișe, atât pentru șosea cât și pentru MTB, afirmații despre rigiditate, aerodinamicitate, confort și nu în ultimul rând, look. Câte o bicicletă pentru toți, pentru toate condițiile, anotimpurile, suprafețele sau gradele din termometre. Însă nici una pentru mine.

    Ca toți ceilalți din tribul meu, al cicliștilor, și eu mă visez cucerind Alpii precum Hirschi sau străbătând câmpurile Flandrei precum Cancellara. Spre deosebire de mulți, sunt foarte conștient că pentru a o face nu am nevoie de cea mai ușoară, aerodinamică sau confortabilă bicicletă. 16 ani de înot de performanță au fost suficienți pentru a-mi epuiza spiritul competitiv și de a-mi permite acum doar să mă bucur de concursuri în ritmul și condițiile mele. Iar pentru asta am nevoie de ceva ce nu pare să se mai fabrice.

    Exagerez, desigur. Însă nu atât de mult pe cât credeți. Orice drum din lume poate fi străbătut cu cea mai de rând bicicletă. Dar când am zis că nu pic în ușor în plase de marketing, nu am spus că sunt imun. Prin urmare, mi-am stabilit câteva criterii care să mă ajute să-mi găsesc noul armăsar: cadru clasic, chiar și din oțel, fără geometrii aero sau ultra-ușoare, cablare internă, frâne clasice, nu pe disc, pipă și ghidon separate, nu cockpit integrat și echipare 105 sau echivalentul.

    Deloc pretențios aș spune eu, foarte ar spune producătorii. În primul rând, nu prea mai găsești biciclete fără frâne pe disc. Sau dacă le găsești, nu au echipare 105. În al doilea rând, cadrele, majoritatea din carbon sau aluminiu, sunt ori foarte aero, ori foarte ușoare, pe când eu caut foarte normale (două triunghiuri unite la baze). Am crezut că soluția sunt cadrele de oțel, dar surpriză, au devenit extrem de rare. Și pentru că sunt extrem de rare, se construiesc doar manual, la comandă. Adică în traducere liberă – au prețuri exorbitante.

    Iată-mă așadar captiv în no bike’s land, căutând ceva ce pare să nu existe. O situație care îmi provoacă un adânc disconfort psihic, mai ales că primăvara bate la ușă și chemarea șoselei va începe să se facă auzită. Sper ca până atunci să îmi găsesc unicornul și să apuc să-l îmblânzesc.

    Răzvan Lupuhttps://www.sportid.ro
    Dependent de sport de la vârsta de 4 ani. Practicant de înot de performanță până la 20 de ani. Acum, sportiv amator de ocazie (rară). Mereu hotărât că ”iarna asta învăț să schiez”.

    Recente

    Cu Oakley pe ei – shop-in-shop la Sportguru

    Eram la schi în primii ani, când de-abia mă împrieteneam cu zăpada și clăparii. Era și așa destul de greu spre imposibil...

    xTRI – Ep.1: Cu inima, mintea și suporterii la lucru

    Ce este un xTri? Un xTri este o cursă de triatlon extrem, datorită sau din cauza:-)  dificultății probelor sportive. Distanța parcursă este...

    #CUMSĂ – ATUNCI CÂND ACEL CEVA DIN TINE SE REVOLTĂ

    Triatlonul nu este doar despre kilometri, watti, cadență, VO2max, zone de puls sau poze cu oameni care trec linia de sosire zâmbitori....

    CE E IRONMAN ȘI DE UNDE VINE EL?

    Pentru unii IronMan e un super-erou, personaj de benzi desenate și film. Pentru alții e și super-erou și vis.

    RECOMANDĂRI

    Eram la schi în primii ani, când de-abia mă împrieteneam cu zăpada și clăparii. Era și așa destul de greu spre imposibil...
    Vremea în Finlanda, în timpul acestei luni, bate la cur depresia și orice altă emoție care se dă mare cu negativitatea ei. E ceva de nedescris, prin apăsarea, Kafkianismul și tăcerea care o-nsoțesc.
    Datorită Simonei Halep, tenisul a cunoscut o renaștere printre iubitorii de sport din România. Putem spune de altfel că asistăm la un adevărat ”fenomen Halep”, asemănător cu cel pe care l-a avut și gimnastică la sfârșitul anilor ‘80, începutul anilor ‘90.

    Abonare la newsletter

    Intră în clubul SportID. Te așteaptă noutăți, oferte și multe surprize.