marți, noiembrie 30, 2021

5 minute în balon, după care devii mai ușor

Emoțiile au început imediat ce am zis da. Frica mea de înălțime nu se dezminte nici aici, însă a durat fix 5...
More

    PIERDUT ÎN “NO BIKE’S LAND”

    Îmi place să cred că sunt genul de om care nu pică ușor în capcane de marketing. De asemenea, cei care mă cunosc, știu că nu sunt un fashionist, ci prefer oricând lucrurile practice. Dovezi pentru aceste două afirmații sunt telefonul schimbat după cinci ani, doar pentru că bateria nu mai rezista mai mult de cinci ore în stand-by și perechea de bocanci Salomon, care este pe cale să își sărbătorească cel de-al zecelea an în compania picioarelor mele. Toate acestea sunt completate de faptul că detest să fac cumpărături. De orice fel.

    Iată, însă, că începutul lui 2021 mă prinde într-o postură cu care nu m-am confruntat niciodată și care mă obliga să analizez oferte, prețuri în raport cu calitate și tehnologii de ultimă generație. Pentru prima oară în viața mea sunt bikeless. Motivul pentru care am ajuns în această postură este o realitate pe care până de curând credeam că pot să o ignor la infinit – îmbătrânesc. Nu grav, dar suficient cât să nu mai pot compensa atât de ușor o super bicicletă luată la un super-preț, dar cu un cadru de mărimea 60.

    Astfel, ieșirile pe șosea din ultimii doi ani au devenit o luptă între dorința inimii de a pedala și conștientizarea faptului că după 20-25 de kilometri voi începe să sufăr dureri de spate îngrozitoare, care vor culmina cu amorțirea completă a piciorului stâng. Am încercat toate trucurile și soluțiile posibile, de la coborârea șeii, la schimbarea poziției pe ghidon a comenzilor sau rotirea ghidonului pentru a reduce reach-ul. Nimic nu a funcționat și toate au dus către concluzia că trebuie să îmi caut o bicicletă pe măsura mea, adică un cadru de dimensiunea 52 sau 54.

    Prin urmare, la începutul anului m-am despărțit de prima cursieră cu cadru de carbon din viața mea și am început să-i caut înlocuitor. Iar pentru un om care urăște să facă cumpărături și este marketing-sceptic, acest lucru se dovedește extrem de dificil. Ciclismul este unul dintre sporturile cu cea mai puternică dezvoltare din ultimii ani, iar industria face tot posibilul să profite de pe urma acestui boom. Nișe peste nișe peste nișe, atât pentru șosea cât și pentru MTB, afirmații despre rigiditate, aerodinamicitate, confort și nu în ultimul rând, look. Câte o bicicletă pentru toți, pentru toate condițiile, anotimpurile, suprafețele sau gradele din termometre. Însă nici una pentru mine.

    Ca toți ceilalți din tribul meu, al cicliștilor, și eu mă visez cucerind Alpii precum Hirschi sau străbătând câmpurile Flandrei precum Cancellara. Spre deosebire de mulți, sunt foarte conștient că pentru a o face nu am nevoie de cea mai ușoară, aerodinamică sau confortabilă bicicletă. 16 ani de înot de performanță au fost suficienți pentru a-mi epuiza spiritul competitiv și de a-mi permite acum doar să mă bucur de concursuri în ritmul și condițiile mele. Iar pentru asta am nevoie de ceva ce nu pare să se mai fabrice.

    Exagerez, desigur. Însă nu atât de mult pe cât credeți. Orice drum din lume poate fi străbătut cu cea mai de rând bicicletă. Dar când am zis că nu pic în ușor în plase de marketing, nu am spus că sunt imun. Prin urmare, mi-am stabilit câteva criterii care să mă ajute să-mi găsesc noul armăsar: cadru clasic, chiar și din oțel, fără geometrii aero sau ultra-ușoare, cablare internă, frâne clasice, nu pe disc, pipă și ghidon separate, nu cockpit integrat și echipare 105 sau echivalentul.

    Deloc pretențios aș spune eu, foarte ar spune producătorii. În primul rând, nu prea mai găsești biciclete fără frâne pe disc. Sau dacă le găsești, nu au echipare 105. În al doilea rând, cadrele, majoritatea din carbon sau aluminiu, sunt ori foarte aero, ori foarte ușoare, pe când eu caut foarte normale (două triunghiuri unite la baze). Am crezut că soluția sunt cadrele de oțel, dar surpriză, au devenit extrem de rare. Și pentru că sunt extrem de rare, se construiesc doar manual, la comandă. Adică în traducere liberă – au prețuri exorbitante.

    Iată-mă așadar captiv în no bike’s land, căutând ceva ce pare să nu existe. O situație care îmi provoacă un adânc disconfort psihic, mai ales că primăvara bate la ușă și chemarea șoselei va începe să se facă auzită. Sper ca până atunci să îmi găsesc unicornul și să apuc să-l îmblânzesc.

    Răzvan Lupuhttps://www.sportid.ro
    Dependent de sport de la vârsta de 4 ani. Practicant de înot de performanță până la 20 de ani. Acum, sportiv amator de ocazie (rară). Mereu hotărât că ”iarna asta învăț să schiez”.

    Recente

    SportGuru şi Garmin România sponsorizează atleţii Federaţiei Române de Atletism cu ceasuri multisport Garmin

    24 de atleți ai Federației Române de Atletism cu înalte performanțe, alergători montani și de pistă, sunt sponsorizați de Garmin România și SportGuru,

    O lume nouă se dezvăluie celor dispuși să o descopere la pas

    Pas după pas, lăsam în urmă pădurea și vântul rece își făcea simțită prezența. Îl lăsam să îmi bată direct în față, cuprinsă de uimire în fața peisajului ce mi se arăta. Pentru câteva momente m-am oprit și am încercat să cuprind și verdele viu al copacilor rămași în urmă și stâncile aspre, îmbrăcate în zăpadă care mi se deschideau în cale.

    Running back to life – Azuga Trail Race 2021 powered by JYSK

    Ziua a început să se micșoreze iar dimineața e tot mai frig, e clar că încet-încet se va instala vremea de stat la gura sobei și depănat amintiri sau nu…!

    Jocurile olimpice de vară 2020 – cifre, picături de sudoare și curiozități

    Chiar dacă nu ești pasionat de sport, tot găsești ceva cu care să vibrezi când e vorba de unul dintre cele mai...

    RECOMANDĂRI

    24 de atleți ai Federației Române de Atletism cu înalte performanțe, alergători montani și de pistă, sunt sponsorizați de Garmin România și SportGuru,
    3000 de metri. Mă uitam la balizele alea, ultimele două parcă erau în Turcia, așa de departe păreau.
    Pas după pas, lăsam în urmă pădurea și vântul rece își făcea simțită prezența. Îl lăsam să îmi bată direct în față, cuprinsă de uimire în fața peisajului ce mi se arăta. Pentru câteva momente m-am oprit și am încercat să cuprind și verdele viu al copacilor rămași în urmă și stâncile aspre, îmbrăcate în zăpadă care mi se deschideau în cale.

    Abonare la newsletter

    Intră în clubul SportID. Te așteaptă noutăți, oferte și multe surprize.