Apariţia costumelor întregi de înot pentru bărbaţi, la începutul anilor 2000, a reprezentat o adevărată revoluţie pentru nataţia de înaltă performanţă. În frunte cu australianul Ian Thorpe, ele au schimbat în mod radical sportul, după ce au dus la doborârea pe bandă rulantă a unui număr uriaş de recorduri mondiale. Atât de multe încât, la finalul primului deceniu al noului mileniu, Federaţia Internaţională a hotărât ca ele să fie considerate o formă de dopaj tehnologic şi le-a interzis complet din orice competiţie.
NUTREAM ÎNTR-UN COLŢ DE MINTE CĂ VOI AJUNGE UN ÎNOTĂTOR DE TALIE MONDIALĂ
Perioada lor de vârf a coincis cu anii în care eu încă mergeam de două ori pe zi la antrenamente în bazinul Liceului cu Program Sportiv din Brăila şi încă nutream într-un colţ de minte că voi ajunge un înotător de talie mondială.
Naivitatea, ca să nu spun direct prostia vârstei, m-a făcut să cred că modul de a-mi îndeplini visul nu este să muncesc mai mult, ci să îmi cumpăr şi eu un astfel de costum, care se va potrivi perfect talentului meu înnăscut. Degeaba s-au chinuit părinţii mei să îmi explice că nu am nevoie de aşa ceva pentru a ajunge departe. La fiecare concurs simţeam că pierd secunde preţioase doar pentru că nu am şi eu un costum întreg. A devenit o obsesie care îmi consuma zilele şi nopţile şi o sursă de neîncredere în forţele proprii.
URMĂTOARELE CONCURSURI LA CARE AM PARTICIPAT AU FOST UN EŞEC TOTAL
Părinţii au cedat insistenţelor şi au cheltuit o sumă considerabilă pentru ca fiul cel mic să beneficieze de toate şansele de a-şi îndeplini visul. Nu cred că este o surpriză pentru nimeni când voi spune că următoarele concursuri la care am participat cu acel costum au fost un eşec total.
Costumul nu numai că mi-a stricat complet tehnica, pe care am reuşit să o recuperez cu mari eforturi, dar m-a făcut să nu mai pun atât de mare preţ pe antrenamente pentru că aveam impresia că el ţine locul orelor în şir petrecute în bazin.
Când într-un final am avut curajul să recunosc că am făcut o greşeală şi că în acea etapă a dezvoltării mele nu aveam nevoie decât de multă muncă şi dedicare, am simţit o eliberare uriaşă. Şi o motivaţie în plus să dovedesc de ce sunt în stare. Imediat după acel an de coşmar am obţinut cele mai bune rezultate ale mele.
ÎN LOC SĂ MĂ BUCUR DE EXPERIENŢĂ ŞI DE PRIETENI, MĂ FRUSTRAM
Dar cum cine nu învaţă din istorie, e blestemat să o repete, am făcut aceeaşi greşeală şi ani mai târziu când m-am reapucat de sport – maratoane şi triatloane. Nu conta că nu ieşeam deloc la alergat sau biciclit, le duceam cu greu la final pentru că nu aveam echipamentul potrivit. Şi din nou, în loc să mă bucur de experienţă şi de prieteni, mă frustram.
Din nou a fost nevoie să-mi dau seama că dacă vreau ceva, trebuie să lupt pentru asta, nu să caut scurtături costisitoare, din toate punctele de vedere.
